Stockholm

Iubesc trenurile. Inca de cand eram mica le asociam cu vacanta de vara, petrecuta la peste 500 de km de Bucuresti, intr-un loc de poveste, unde ma simteam complet libera. Dar nu despre copilarie este vorba acum, ci despre city break-ul in Stockholm, pe care l-am facut luna trecuta si despre care abia acum apuc sa scriu. Am preferat sa plec din Copenhaga cu trenul, nu cu avionul, pentru ca desi timpul era un pic mai lung, nu aveam de mers decat cu un singur tren pana in centrul Stockholmului. Ce-mi place este ca garile centrale sunt mereu in in zona buna a orasului, asa ca trenul te lasa fix unde vrei sa ajungi; mereu caut hotel in zona si practic am totul aproape.

Am plecat dis de dimineata, iar  marja de timp pe care ne-am luat-o aproape ca nu ne-a ajuns; linia de la care pleca trenul nostru era mai departe de gara (15 minute de mers pe jos, spuneau ei, dar cu mersul nostrum am facut in jur de 5). Drumul a fost destul de lung, dar foarte placut si relaxant. Dupa ce ne-am cazat la un hotel foarte dragut,  unde am gasit in camera un ursulet de plus, am cerut la receptie harta orasului si am iesit sa ne plimbam. Orasul este format dintr-o multitudine de insule mai mici si mai mari, iar la 5 minute spre sud de noi se afla centrul vechi al orasului, inconjurat de apa; strazile inguste, pietonale, cu cladiri vechi, dar foarte ingrijite si magazine pline de tot felul de dulciuri m-au dus cu gandul la Paris.

Mai spre sud, de pe malul insulei Södermalm, se vedea o foarte draguta panorama a orasului – Kungsholmen-ul cu portul, primaria. Locul acela era atat de linistitor, incat cred ca as fi putut sta acolo ore intregi. Imi si imaginam o dupa-amiaza calda de vara, sa admir apusul, iar mai apoi luminile orasului, sa fiu doar eu cu gandurile mele.

Am mers pe cat de multe strazi am reusit si chiar am facut o plimbare cu metroul pentru a vizita renumitele statii subterane.  La un moment-dat, in zona de nord a orasului, metroul a iesit putin la suprafata pentru a traversa o apa si abia atunci ne-am dat seama cat de departe ne aflam; ne indreptam spre un deal impadurit, unde abia se vedeau din loc in loc cateva case.

Orasul este imens; nu are doar un centru si cateva obiective, ci fiecare zona este plina de cladiri vechi, de turle inalte ale bisericilor, de magazine si cafenele, dar in acelasi timp fiecare cartier se diferentiaza de celelalte. Iar asta m-a dus din nou cu gandul la Paris. Cu siguranta ar dura ceva ca sa ajungi sa il cunosti si probabil ca este foarte greu sa te plictisesti aici. Desi mi-au placut mai mult ca aspect cladirile albe si luminoase din Oslo, trebuie sa recunosc ca spre deosebire de acesta, Stockholm este mult mai animat, mai plin de viata si probabil un loc mai potrivit pentru a locui (mai ales ca preturile mi s-au parut mult mai mici).