Portugalia

LRM_EXPORT_237194006500612_20190526_200114632-01

Despre Portugalia am auzit numai lucruri bune de-a lungul timpului, dar cumva nu mă atragea atât de mult, aşa ca nu a fost niciodata o prioritate. La începutul anului, însă, am hotărât să luam bilete. A fost oarecum dificil să găsim ceva ok, ori erau prea scumpe (peste 250 euro), ori aveau escale lungi. Dar după căutări mai amanunţite, am gasit la Wizz Air zbor direct, cu puţin sub 150 euro (inclusiv priority, ca sa putem lua şi un troler mic la bagajul de mână). Zborul la dus a fost cu aterizare seara la ora 18, tocmai bine cât să nu ajungem prea târziu la cazare, iar la întors tot seara la 18.

Am prins vreme foarte buna, peste 25 de grade si soare. In vreo doua seri a batut vantul mai puternic, dar cu hanorac si o geaca subtire de blugi a fost ok. Seara intr-adevar merge ceva cu maneca lunga. Peste zi am stat numai in pantaloni scurti. La plaja se putea sta lejer, dar apa nu era de baie – am intrat de vreo doua ori cu picioarele, cand era rece, in rest nu se putea, pentru ca era foarte rece.

Din aeroport am închiriat o maşină, cu care am plecat direct în sud, în Albufeira – un drum de vreo două ore şi jumătate. Rezervarea a fost facuta online înainte, dar am plătit abia când am luat-o – ne-au blocat în jur de 100 euro în cont, garanţie că o vom aduce tot cu rezervorul plin şi că vom plăti taxele de autostrada (în jur de 50 euro). Maşina ne-a fost super folositoare în sud, ne-am putut deplasa pe unde am vrut – am ieşit mai ieftin şi nu am stat cu stresul programelor mijloacelor de transport şi am gasit si parcări relativ uşor. Am plecat cu ea din Algarve în Cabo da Roca – drum de aproape 3 ore, apoi în Sintra şi cand am revenit in Lisabona am returnat-o la aeroport, deoarece nu este de circulat cu maşina – străduţele sunt foarte înguste si foarte aglomerate, in pantă, multe străzi cu sens unic si probabil e dificil şi cu parcarea.  În Lisabona exista metrou până la aeroport (prima călătorie cu mtroul costă 2 euro, pentru ca primeşti un card reîncărcabil, apoi 1.5 euro) şi prin oras am mers pe jos şi de câteva ori am mers cu autobuzul (o călătorie este 2 euro si biletele se cumpără direct de la şofer).

Mâncarea este destul de sănătoasă, multe tipuri de peşte (traditionalul cod – bacalhau), fructe de mare, portocale – care sunt peste tot, chiar si pe strada in copaci. La majoritatea restaurantelor nu prea ai alternative la carne-peşte-fructe de mare, iar garniturile nu sunt trecute separat în meniu, aşa că la comanda unui fel de mâncare ori întrebi care este garnitura cu care vine, ori te laşi surprins. De asemenea, în afara de vinuri nu au alte băuturi în meniu, aşa că trebuie întrebat. Au pe post de starter pâine calda cu unt si usturoi. Sangria este diferita faţă de cea din Spania si mi-a plăcut mai mult, e mai fresh. Are multe fructe şi se poate face şi cu vin alb. Seara, se mănâncă destul de mut la ei, iau cina târziu, dar sunt şi restaurante care la ora 22 închid bucătăria. În rest, au o gramadă de produe de patiserie + renumitul pasteis de nata (care pe mine nu m-a dat pe spate), gogoşi şi rulade cu o cremă tradiţionala de ou (yummy) şi o gustare sărata + pasteis de bacalhau (merita încercată, deşi nu mi-am mai lua şi a doua oară). Au niste magazine cu conserve de peşte, care arată chiar drăguţ.

Când am ajuns la hotel mi-am dat seama că nu mi-am luat acumulatorul de rezervă pentru aparatul foto. Am plecat măcar cu el full de acasă. Însă, după primele zile, m-am gândit să-mi mai descarc poze în telefon, ca să postez și eu ceva. Iar treaba asta mi-a descărcat rapid bateria si m-am trezit brusc cu doar două linii. Așa că majoritatea pozelor au fost făcute aproape ca pe film 🤣 adică în fiecare loc trei cadre, pe care nici nu le mai verificam. Dar într-un fel a fost mai bine că nu mi-au ocupat mult timp, ma concentram din prima să iasă bine. Și sunt super mulțumită că mi-au iesit toate pozele pe care le-am vrut. Deși pentru unele chestii mi-am dat seama că am facut doar story-uri pentru Instagram, nu si poze. Dar intrați acolo sa vedeți, daca nu ați facut-o deja.

 

ALBUFEIRA

Am ales să ne cazăm în sud în Albufeira, pentru că este un oraş mai mare, gen staţiune, animat. Am avut un hotel foarte drăguţ, cu un balcon imens cu view şi un mic dejun delicios – fructe, freshuri de portocale şi multa patiserie.

IMG_20190521_222728

Am stat în apropiere de strada turistică, cu cluburi si pub-uri (Av. Sa Carneiro) si de centrul vechi al oraşului, care începe de la R. Bairro dos Pescadores şi care mi-a plăcut mai mult, e o zonă mai civiliată. De mâncat am mers de câteva ori la Uzonj, unde aveau preparate foarte bune – cel mai mult mi-au plăcut nişte creveţi cu un sos acrişor şi garnitura de orez. Tot aici am băut în prima seară şi prima sangria portugheză, făcută cu vin alb şi fructe, la restaurantul Cepa Velha, din faţa hotelului.

IMG_20190520_204545-crop

 

Din Albufeira plecam în fiecare dimineaţă în împrejurimi.  În Algarve sunt multe locuri de văzut şi de făcut, de la stat la plajă la trasee, de la mini-excursii cu barca la diverse sporturi (canoe, surf, scufundări), plimbări în natura şi în oraşe.

Într-una din zile am mers pe un traseu recomandat de toate site+urile turistice – Percurso de Sete Vales Suspensos. Pe această rută peisajele sunt absolut superbe – stancile impresionante, plajele mici cu nisip galben, apa clară de un albastru superb, peşterile şi grotele.

Am facut vreo două mini-excursii cu barca, fiecare a costat in jur de 20 de euro şi a durat în jur de jumatate de ora (dar au foarte multe opţiuni de excursii de acest gen):

  • una pornind de la Benagil, la pesteri şi grote
  • a doua de la Miradouro da Ponta da Piedade

Plajele sunt absolut superbe, micute, inconjurate de stanci, cu nisip curat si apa superba. Mai jos poze cu câteva dintre ele.

  • Praia da Marinha

IMG_20190519_222438

  • Praia do Camilo
  • Praia de Sao Rafael, în apropiere de Albufeira

 

CABO DA ROCA

În Cabo da Roca, cel mai vestic pnct din Europa, sunt alte peisaje superbe. Aici am venit dupa ce am plecat din sud, în drum spre Lisabona. Sunt în jur de 50 km de aici până în capitala, aşa că se poate ajunge rapid. Iar o zi este suficientă pentru a vizita Sintra şi Cabo da Roca – dacă nu aveţi maşină, sunt ceva autobuze care între cele două.

Am avut noroc că a fost cald, dar bătea un vânt nebun. Peisajul este de cel putin o sută de ori mai frumos decât pare din fotografii, e impresionant.

Tot la vreo 15 minute de mers pe jos este şi Praia da Ursa, altă plajă superbă.

2ed2f9090accfd9985c44a1bd70f9cc1

 

PORTIMAO

Este un orăsel mic, destul de liniştit, cu clădiri cu faianţa lor tradiţională şi portocali incaărcaţi de fructe. Nu am stat prea mult aici, am dat o tura pe faleză + oamenii se uitau la ceva competiţie – cursă de bărci.

 

LAGOS

Oraşul este mai mare şi mai animat decat Portimao. Centrul era plin de lume şi de maşini, aşa că ne-am învârtit puţin până am găsit loc de parcare. Au şi ei un port în zona de centru şi straduţe pietonale în centrul vechi, cu tot felul de magaine de suveniruri, terase, gelaterii (plus îngheţată thailandeză). Aici am mâncat la o terasă random un ton bun, cu ceva legume. Chiar dacă acasă mănânc plant-based, în călătoria asta mi+a fost destul de greu să nu mă abat, în primul rând pentru că nu prea erau optiuni la masa de prânz (aşa că am tot ales peşte sau fructe de mare) şi în al doilea rând pentru că am vrut să incerc produsele lor de patiserie.

 

FARO

Şi acesta este un oraş micuţ, cu centru vechi si portocali, din care se mai fac ceva excursii cu barca într-un fel de delta, dar am zis pas. După ce am vizitat puţin oraşul, ne-am oprit sa bem ceva la Vila Adentro, un restaurant la parter, cu un rooftop foarte cute, amenajat pentru cei care nu vor să şi mănânce. Aeroportul era foarte aproape şi tot treceau avioanele chiar pe deasupra noastră.

PicsArt_05-26-01.36.42-01

În apropiere de Faro este si un parc national – Ria Formosa, intrrea a costat 2 euro şi a durat cam o ora şi jumătate să îl vizităm, dar pe mine nu m-a impresionat. Într-adevar am văut mulţi crabi, dar ca atât.

PicsArt_05-22-10.43.12

 

SINTRA

Din sud am facut vreo 3 ore cu maşina până aici, iar drumul a fost ok. Am luat un bilet de 14 euro, care oferă acces in parc/grădină, dar şi in castelul Pena (terase şi camere). De la intrarea unde se vând bilete pana la castel se ajunge lejer pe jos in 5 minute, pe scari. Parcu este destul de mare şi salbatic, cu ceva puncte de atracţie, menţionate pe hărţile instalate din loc în loc. Castelul arată ca în poze, haha, colorat şi exotic. Am stat la o coadă lunguţă pentru a intra in interior, dar a mers chiar rapid. Mi-au plăcut mult doua camere – camera de fumat şi un salon, iar alte câteva mi s-au părut interesante. View-ul din camere şi de la terase este foarte draguţ. A meritat.

Tot în zonă ar mai fi de vizitat Quinta da Regaleira, dar noi nu am mai ajuns.

img-1566240-148

LISABONA

Ne-am cazat în zona Martim Moniz, la vreo 5 minute de mers pe jos de metrou. Iniţial mi s-a părut putin ciudat cartierul, apoi mi-am dat seama că este ok. Aveam langa noi chiar unul din locurile pe care le salvasem pe Instagram – Miradouro das Portas do Sol.

LRM_EXPORT_275459006068127_20190527_212738252-01

Stradutele pietruite, treptele, cladirile ingesuite fac orasul să arate diferit, parcă aduce cumva cu America de Sud, un pic cu favelele, dar la alt nivel. Printr-un cartier erau tot felul de ornamente şi beteală colorată, excat ca la fiestas de los barrios din telenovele.

Tot în apropiere era şi Castelo de S. Jorge, unde biletul a fost cam scumpicel. Priveliştea să zicem că a meritat, dar nu-s prea multe de văzut în interior, au mai ramas doar peretii de piatră ai vechii cetăţi.

View-uri sunt peste tot, pe strazi, la unul din multele miradouro (mi-a plăcut şi Sao Pedro de Alcantara), din liftul Santa Justa (apropo, la rooftop-ul de la lift se poate ajunge foarte simplu şi rapid pe jos, aşa nu mai staţi nici la coadă). Noi am băut ceva într-o seara la un rooftop vecin – Top Chiado.

De fapt, toate aceste atracţii de mai sus plus Bairro Alto (un fel de centru vechi animat seara), Praca do Comercio, străzile comerciale cu magazine, terase şi patiserii, cea mai veche librarie din Lisabona, Basilica da Estrella, străzile în pantă cu tramvaiele vechi – toate se află în aceeasi zonă şi pot fi explorate la pas.

Ceva mai spre vest, langa Podul 25 de Abril este Muzeul de Arta si arhitectura – MAAT, iar in apropiere zona LX Factory, o stradă cu tersase hipsteresti şi magazine, decorată în stil industrial si foarte cool. Am băut o cafea super bună cu lapte de ovăz la WISH Concept Store.

Mergand mai înspre Vest, ajungem in Belem, unde este Torre de Belem, Mosteiro dos Jeronimos, patiseria Pasteis de Belem (de unde mi-am luat nişte gogoşi şi o ruladă, ambele cu cremă de ou, dar si pasteis de nata cu scorţişoară pe deasupra au fost super lăudate). Am mai fost aici si la Muzeul caleştilor, care iniţial nu mă atrăgea, dar chiar m-a impresionat (sunt doua galerii: cea mare la care intrarea este 8 euro şi care chiar a meritat şi cea mica în care nu am intrat – cu bilet de 4 euro).

Spre nordul orasului, în zona parcului Eduardo VII începe oraşul modern.

Parque-Eduardo-VII

Spre est faţă de cazarea noastra este Ocenarium, tot într-o parte modernă a oraşului, cu clădiri noi de birouri, mall şi restaurante. Am ajuns aici cu autobuzul. Intrarea a fost 20 euro (doar expoziţia permanentă), iar vidrele acelea drăgălaşe au meritat toţi banii. Mai era şi un acvariu imens (dar poate fi văzut doar din exterior, nu se trece prin el ca in Barcelona) şi tot felul de alti peşti, corali, stele de mare pinguni şi broaşte. Pentru vidre chiar merită să mergeţi.

Peste tot în oras este plin de flori, cântăreţi, turişti. Băieţi care işi fac viaţa pe la cate o intersecţie din centrul turistic şi intreaba oamenii dacă vor haşis, marijuana sau cocaină. Patiserii – am mai spus, ştiu, gata. Se aude muzica lor traditionala Fado peste tot, sunt tot felul de concerte si au chiar si un muzeu fado. Mai este, pentru cei interesati, si muzeul faiantei.

Am mai mâncat prin centru un cod bun, cu garnitura de spanac şi broccoli, paella la Tasca do Elevador şi un burger vegan delicios fără chiflă, cu sos guacamoli, la Hamburgueria Gourmet –  Cafe do Rio. Am mai mancat şi la un restaurant micuţ, Lisboa Tu e Eu.

O mică dezamăgire a fost Pink Street, care nu arăta deloc ca în poze. Rozul era şters şi murdar, era aglomerat, un camion bloca intrarea. Şi mai si batea soarele fix pe jumătate. Vă las mai jos nişte poze de pe net, ca sa nu vă mai duceţi, fiindcă oricum nu arăta deloc aşa.

Am avut un început de an destul de agitat, dar macar au fost doar problemuțe mărunte, care și-au găsit rezolvare. Trecuseră și câteva luni bune de când am fost plecată pe undeva, așa că abia așteptam vacanța asta – a venit ca o gură de aer proaspăt. Mi-a plăcut tot ce am văzut, activitățile pe care le-am avut, am prins o creme minunată de vară, m-am relaxat și deconectat de la tot. Vara am cu totul alt vibe, căldura reușeste să mă bine dispună. Iar când sunt în vacanță, parcă nu mai am nicio grijă pe lume, parcă nu mai exista nimic în afară de locul în care sunt și oamenii de lângă mine. Poate de-asta mi-e și aiurea când mă întorc, mi se pare totul urât și plictisitor și revin la problemuțele alea enervante de zi cu zi.

Sper să vă fie folositor articolul şi aştept să-mi spuneţi dacă aţi fost, cum vi s-a părut sau dacă planuiţi o vacanţă aolo.