Diary I

O decadăse spune ciclurile se reiau la 10 ani, moda revine, foștii colegi se reîntâlnesc. Cumva, privind înainte pare o perioada foarte lungă, dar uitândute înapoi de multe ori nu-ți dai seama când s-au dus anii, indiferent prin câte treci. „Tu cum erai acum zece ani?” Nu, nu fizic.

Când suntem mici sau la început de drum ni se formează convingerile, bazadin ceea ce observăm la cei apropiați (familie și prieteni), din cărțile și filmele pe care le vedem, din muzica pe care o ascultăm. Am citit un articol care spunea pe parcursul întregii noastre vieți vom avea sentimente destul de puternice vizavi de aceste lucruri care ne-au plăcut ca adolescent/tineri adulți. Încă de acum zece ani (pentru la asta voi raporta în acest articol) considerăm cea mai importantă e libertatea, fericirea este ceva imposibil de atins și e esențial experimentezi cât mai multe situațîi și sentimente pe parcursul vieții, fiindcă doar ele dau complexitate și contribuie la evoluție. Și , desigur, pentru toate astea, e nevoie în primul rând de sănătate.

O profesoară, la un moment-dat ne-a spus nu uităm niciodată muncim ca trăim, astfel încât nu trebuie ne lăsăm absobiti și uităm de noi, de cei apropiați, de viață în sine; oricât am lucra, în momentul în care terminăm programul, e foarte important ne deconectăm, încuiem cumva mental toate ganduile legate de job. Am ținut minte afirmația asta, pentru eram de aceeași părere. Cumva societatea, „lumea„, creează niște standarde care „trebuie” respectate și o încerce ți bage pe gât ideea ei de succes și eșec, de ce anume faci la 20, 30 și 50 de ani – adevărul este nu trebuie nimic din ceea ce nu vrem și suntem liber alegem. Ce ai face dacă banii nu ar reprezenta o problema? Acela e job-ul potrivit pentru ține sau hobby-ul care merită îi aloci timp. Eu aflu în a două situație, un compromis cu reguli clare – nu am uitat niciodată lucrez pentru a-mi asigura mijloacele necesare pasiunilor. Libertatea înseamnă pot spune „nu” ori de câte ori nu-mi place situația în care sunt, așa m-am hotărât de când știu nu-mi voi face datorii și nu sunt dispusă îmi pierd timpul liber cu absolut nimic din ce nu-mi place. Dacă tu ți în prima situație, bravo! În caz contrat, nu închide ochii în față opțiunilor și aminteșteți ești liber alegi trăiești altfel, nu raportândute la părerea celorlalți.

Gonind tot timpul după una sau altă, crezând împlinirea următoarei dorința va umple golul și va aduce fericirea – asta duce cu gândul la un citat „it‘s a race for rats to die”. Fericirea după care aleargă majoritatea, nu există; ea nu vine din lucruri exterioare și nu durează mai mult de câteva momente. E vorba de a tinde spre un echilibru care vină dinăuntru și care e cel mai sănătos, deși emoțiile puternice, spre o extremă sau altă, sunt mai degrabă cele care te fac simți trăiești și care te dezvoltă. Schopenhauer spunea plasând toate durerile, toate suferinţele în infern, oamenii nu au mai găsit decât plictiseală pentru a o pune în cer”.

M-am hotărât iau toate experiențele bune sau dificultățile care apar pe niște probe care duc la următorul level și îmi asum pe deplin responsabilitatea pentru acțiunile mele, pentru ce am făcut sau n-am făcut. Chiar dacă am momente de tristețe, nimic n-o oprească din drum – sunt prea puternică pentru a le lua în seama. Caut tot timpul mi lărgesc orizontul, fac lucruri pe care nu le-am mai făcut, învăț lucruri noi, fiu mai prezența în fiecare moment și nu mai aman nimic, pentru nimeni nu știe ce ne rezervă ziua de mâine.

Se spune odată cu trecerea timpului devenim tot mai mult noi insinde, cei acre ar fi trebuit întotdeauna fim. Acum zece ani aveam (am încă) același fond, deși făceam lucruri complet diferite; multe s-au schimbat, pentru îmi place fiu într-o continuă evoluție și tind spre a fi cea mai bună versiune a mea.

There is no greater privilege than owning yourself. (Jared Leto)